Prima parte a articolului o poti citi aici.
Dacă în prima zi țiganii noștri erau circumspecți și comentau, mai cu voce tare, mai în gând "
uite și la ăștia, ce or fi avut în cap să își facă casă de paie", după două zile, fiul mai mare spune mai mult ca un gând rostit "
poate îmi fac și eu o casă din baloți", la care tatăl lui continuă discuția, că și el își face "
da, dar nu așa, ci.... începe el să explice cum ar face structura, dar n-am înțeles .
Și mă gândesc eu ce tare! Inițial am proiectat casa aceasta pentru niște străini care vroiau să o construiască într-o comunitate de țigani ca să dea un exemplu de casă ieftină și cu materiale la îndemână, dar și mai bună decât își fac ei acum. Însă străinii au abandonat proiectul, nu s-au înțeles cu țiganii lor, iar noi l-am adoptat ca un prim pas de a ne muta pe terenul nostru.
Și au ajuns țiganii noștri la tencuit: prima mână au dat-o lungă, din cancioc aruncată, cu argila așa cum am scos-o din pământ, înmuiată în multă apă. Au folosit o betonieră (noroc cu prietenul nostru din sat care ne-a împrumutat-o). Prima mână are rolul de "lipici" între baloți și tencuială, deci ea trebuie să facă priză bună și chiar dacă mai crapă, raportul de argilă/ nisip folosit e mai mare față de cel folosit la tencuială.
Cei trei harnici au reușit într-o zi să îmbrace casa pe exterior și pe interior în "noroi", lucrând vre-o 12 ore.
Arata foarte bine!
RăspundețiȘtergere