Oameni simpli, vorbitori de limbă maghiară, română mai puțină, foarte harnici și pricepuți la lucrul cu pământul. Așa am avut ocazia să mai exersez maghiara mea. Dar ne-am înțeles.
Au fost trei bărbați (tata și doi fii- mari deja). Cel mai mic era tare glumeț. Îi lua peste picior pe toți.
În primele două zile au întins plasa de rabiț, pe ambele fețe, interior și exterior. De fapt, înainte au mai avut de umplut cu paie golurile dintre baloți. Tatăl a fost simpatic că după jumate de oră ne-a întrebat unde-i șanțul pe care trebuie să îl sape, căci treaba cu paiele îl cam plictisea. Așa că ne-a săpat șanțul de la poartă până la casă , la adâncime de 90 cm ca să ne tragem apa.
Dar de ce îl sapi așa de adânc? , întreabă unul dintre fii.
Că așa scrie la carte,ca să nu înghețe , răspunde tatăl ironic.
La mine acasă e mult mai sus și n-a înghețat.
Arhitectul nostru, obișnuit cu meșterii care "știu mai bine" i-a lăsat în pace, căci oricum trebuie să facă cum zicem noi.
Eu în schimb am învățat încă din prima dimineață ceva de la ei. Ne-au cerut cafea și le-am cumpărat de la birt pliculețe instant 3 în 1, căci numai dintr-alea aveau.
Astea nu-s bune
De ce? întreb eu
Fiindcă sunt scumpe și nu se dizolvă în apă rece.
Uite, astea sunt bune (și îmi arată un alt pliculeț), astea sunt 20 de bani .... și merg cu apă rece.
Am aflat apoi că ei beau câte 3-4 cafele pe zi, căci muncesc de dimineața de la 7 până seara la 8 și cam așa au făcut și la noi (și cu cafelele și cu munca).
După ce i-a văzut cum lucrează, arhitectul nostru s-a mai liniștit, la început era cam stresat că va trebui să stea după ei și lui nu-i place să coordoneze echipe de muncitori care tot timpul trebuie să stai de ei că nu fac nimic.
PS. Titlul postării :așa ne ziceau nouă țiganii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu