Eu sunt responsabilă cu aprovizionarea șantierului. Și cum structura era sus, urmau zidurile din baloți, învelitoarea de țiglă și tencuitul. Despre tencuieli, argilă, săteni și căruțași... data viitoare.
Cu baloții e simplu, îi aduce nea' Jakob , ca anul trecut. Marfă de bună calitate.
Acum, să facem rost de țiglă. Dacă am lua totul de la Dedeman, ar fi simplu. Dar dacă vrem să continuăm cu țigla veche, uite că este mai mare bătaie de cap. Am găsit pe OLX țiglă solzi, într-un sat la 20 km depărtare. Vânzătorul, era popă în sat și luase țigla ca să repare acoperișul bisericii. Apoi s-a răzgândit căci ar fi îngreunat prea tare structura.
Toate bune și frumoase, dar cum o transportăm? Să aducem mașină de la oraș ne costă. După 10 telefoane și câteva mesaje, nenea popa știe pe cineva în sat cu camionetă. Îl rog să găsescă oameni să încarce și să descarce. Face și asta. Șoferul, se învârte și el și îmi cere un preț cam mare, dar accept în ideea că duce oamenii care descarcă înapoi în sat. Cu o zi înainte de livrare, aflu că oamenii nu vor să vină și la descărcat, doar ajută la încărcat. Minunat! Harnici ca cei de la mine din sat, ce să zic! Îi zic lui nenea popa că devine prea scump, dacă îmi iau oameni din satul meu la descărcat și eu trebuie să mă încadrez într-o sumă, așa că voi lua mai puține țigle. Dar popa zice că îmi dă mai multe, ca să ne ajungă și pe casă și în banii ăștia. Fain.
Degeaba am încercat o programare la livrare, căci șoferii vin când pot ei, nu când pot eu.
Programul era ca dimineața să vină baloții și dupămasa țigla. Amândoi au venit la prânz. :) Ne era și foame pe de-asupra.
Noroc că baloții au fost descărcați de nea' Jakob și băieții lui.
Pe țiglă însă, ghici cine a descărcat-o? Șoferul, popa și arhitectul nostru. A venit și popa! Nu mi-a venit să cred, om de treabă. A mers repede, într-o oră i-au dat de capăt. Și simpatici amândoi. Conversația s-a învârtit în jurul grătarelor, a proțapului, peștelui prăjit și alte gurmanderii, de mie îmi ploua în gură. Popa ne-a povestit de biserica de pe la 1800 pe care vrea să o restaureze, cu acoperișul așa cum era înainte cu tablă în romb. "are duhul ei, biserica și nu merge orice pe ea". Nenea popa, jos pălăria, mă gândeam eu. Acum săracul acoperiș e cârpit ba cu țiglă, ba cu tablă... Să nu vă gândiți la un popă în sutană, ci la unul în trening și tricou, având mai puțin de 30 de ani.
În fine, faină experința cu țigla veche: am cunoscut doi oameni de treabă, am fost într-un sat unde nu cred că aș fi ajuns în curând, pe un drum pitoresc și am înțeles că oameni de omenie găsești peste tot. Până la urmă, când ai nevoie de ajutor, primești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu