XS- structura DAY 7 sau ziua cu mamaliga

Daca nu intelegi despre ce  e vorba, am cateva posturi anterioare despre casuta XS pe care o contruim. Este o poveste cu mai multe episoare. Incepe aici .

Blogul acesta e un jurnal, iar eu impartasesc cu voi trairile si experientele mele.... Putin cenzurate, dar nu prea mult. Eu vreau sa fiu inspiratie si sa dau aripi si altora care ar face, ar vrea o casa neconventionala, dar le este frica sau nu stiu cum sa o apuce.

Asadar, am reinceput santierul. Mult mai calmi, mai "intelepti". Totul se intampla cu un motiv , nu e nimic aleatoriu. A trebuit sa gresim ca sa ne schimbam atitudinea. Urmatoarele zile in care am lucrat la casa intr-o echipa mica au fost speciale. Toti eram pe santier din pasiune, din curiozitate pentru ce iese, din placerea de a construi. 

Din nou suntem 4: eu si arhitectul meu, tata si prietenul nostru.

Am primit profilele pe care a trebuit sa le inlocuim, au fost foarte promti producatorii (luni le-am cerut si marti erau produse, miercuri pe santier).
Deja stiam sa montam structura acoperisului si fiecare profil unde vine, am insurubat profilele si pana seara o cosoroaba era deja prinsa. Dar si un balot de proba era sus :)
Cand a inceput sa prinda profilele de sus si toata structura se misca arhitectul meu a spus " stiam eu ca e mai bine la planseta" , dar si-a schimbat parerea dupa ce structura s-a mai rigidizat si nu i se mai parea periculos sa urce.
Piesa de rezistenta a zilei a  fost mamaliga la ceaun. O minunatie! Am primit si un facalet, o sa il pastrez ca amintire de la santierul casutei.

Au urmat niste zile calme, iar vreamea a tinut cu noi. Adica a plouat in fiecare zi, inca de mai multe ori, insa nu ne-a stricat de tot ziua de lucru, numai ne-a incetinit.  Ce-i drept, era putin deranjant ca eram cu ochii in patru cu sculele tot timpul stranse sub prelata caci ploaia venea dintr-o data. Dar nu era cazul sa ne enervam sau sa ne stresam, dupa cum spune si prietenul nostru:
" Daca si pe ploaie te enervezi, ajungi sa o iei razna" (in santier)