7 septembrie 2015

XS- structura, DAY 5

Daca nu intelegi despre ce  e vorba, am cateva posturi anterioare despre casuta XS pe care o contruim. Este o poveste cu mai multe episoare. Incepe aici .

DAY 5

Inca de dimineata santierul incepuse sa nu mai fie o placere pentru mine. Cateva vorbe urate indreptate asupra-mi ,dar care nu rezolvau nimic m-au cam suparat. A fost  o zi plina in care am invatat multe... despre viata si oameni.
Vorba unui coleg, exista un moment "cand se instaleaza panica pe santier". La noi acum a fost.
Dimineata cei chemati la ora 8 nu apar. Sun pe un altul care vine imeiat. Bun... Apar si ceilalti 2 pe la 10. Sa ramana si ei.

S-a monta schela,  au terminat peretele lateral, supanta si s-a ajuns la pranz la acoperis. Trebuia sa ma duc la cumparaturi de suruburi, piulite , tije si alte dracii . Normal ca sambata la ora 1 e nevoie de asa ceva. Deci doar orasul si Dedeman ma mai poate salva.
La Dedeman, la raionul de suruburi am stat mai mult decat as fi stat  intr-un magazin sa imi aleg blugi.  Raftul avea cam 10 m pe 2 si era plin de cutiute. Am inteles ce trebuia sa cumpar si erau intr-o oarecare ordine (putin amestecate) dar cum voi numara eu 140 de piulite? Am inceput 5,10,15... pe la 30 m-am incurcat si m-am enervat. Asa ca am descoperit ca daca le pui pe cantar si tastezi codul iti scrie cate bucati sunt. Hahaha...
Cireasa de pe tort a venit abia dupa ce am umplut o canistra mica de benzina pentru generator pe care nu am inchis-o bine si pana m-am intors aproape toata s-a varsat in portbagajul masinii.
Cand am ajuns dupa lunga calatorie din oras, pe santier lumea se precipita sa avanseze, dar elementele metalice nu se mai potriveau. Parca acoperisul tot nu vroia sa "puste" . Ceva nu dadea. Arhitectul nostru se retrasese, eu nu mai eram in tema cu schema de montaj fiindca umblasem la "cumparaturi", colegul de montaj era un pachet de nervi.
Este o vorba " din gresala in gresala spre victoria finala". La noi a fost " din gresala in gresala spre gresala finala".
Ne-am ambitionat ca putem rezolva puzzelul si am taiat gresit niste elemente.  La un moment dat, cand "tot nu dadea si nu dadea" am luat o decizie inteleapta si anume sa ne oprim.
Seara, unii obositi, altii dezamagiti ne hotaram sa luam a doua zi o pauza, caci oricum e duminica si eu cu arhitectul meu vom descurca acoperisul.

Cam aici ne-am impotmolit

luna e minunata, pacat ca nu se vede in poza

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu