20 august 2015

Casa XS, ajutoare




Intr-una din zile, cand tocmai scapase puiu de atele si putea zburda din nou prin iarba ne-am hotarat sa mergem si noi pe santier, sa sustinem barbatii familiei in punerea bazelor acestei casute. Ei lucrau la fundatii, noi chibitam pe acolo.
Nici n-a trecut o ora de cand am ajuns caci si apare un vecin mai vorbaret cu nepotelul de manuta. Nepotelul era cu vre-un an mai mic decat puiu. Din vorba in vorba, copiii au inceput sa se joace impreuna, iar in scurt timp mai apare un copil de peste drum, cu vre-o 2 ani mai mare. Gasca se  formeaza rapid si are un proiect propriu: o casuta din ramuri de salcii. I-am ajutat si eu, dar au lucrat si mult timp singuri. A fost o zi presarata cu ploaie si de cate ori venea cate un dus, copiii se adaposteau in casuta lor de 1 mp. Puiu a invatat sa faca nod, ceilalti copii s ataie cu clestele sfoara si toti impreuna sa fie toleranti cu fetita cea mica.
Si mi-am zis ca va fi bine ca ne mutam la tara. Relatiile vin de la sine, locul iti permite un alt fel de trai. Un trai mai bun, zic eu, fata de ce avem acum la oras. Mai omenesc, mai linistit si mai simplu. In care stii cine este vecinul , il saluti, vorbesti cu el; in care iti pasa. Iar copiii se pot juca in aer liber, cu jocuri simple dar care ii pun sa inventeze, sa se descurce cu ce au,  fara stres si sa faca impreuna.
Eu credo ca marile orase ne-au furat comunitatea, suntem doar o gramada de oameni inghesuiti in blocuri si fiecare cu treaba lui. "N-am timp" este sloganul preferat  (dar urat) al oraseanului implinit.
Stiu, acum tu imi vei spune ca esti din oras si ai prieteni. Poate.... dar lasa-ma sa te intreb cati dintre ei sunt dintr-o imprejurare prieteni: colegi de birou sau parteneri de afaceri care daca se schimba imprejurarile dispar ca si cand nu i-am fi cunoscut vre-odata. Si daca tot nu ma crezi numara dintre oameni cu care te vezi sau vorbesti la telefon intr-o saptamana cati dintre ei erau langa tine si acum cinci ani. Dar acum zece ani? Si insumand cifrele, lasand familia deoparte, tu faci parte dintr-o comunitate?
Eu , in Cluj dupa 15 ani nu fac parte din nici o comunitate.
Norocul nostru ca mai avem familie, soti si sotii, copii, parinti, poate chiar bunici.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu