1 august 2011

O calatorie cu trenul

Am avut ocazia de a parcurge drumul de la tara pana la Cluj cu trenul. Circumstantele ne-au impins spre o asemenea solutie, deci nu a fost planificata. Insa m-am bucurat caci acest parcurs este unul din preferatele mele. Cand eram studenta il cam bombaneam, caci trenul se cam taraste printre dealuri dar acum am profitat de timp, de vreme, de buna dispozitia pentru a avea o calatorie valoroasa.
Pentru unii poate ca e un drum de naveta, plictisitor si enervant si sunt sigura ca nu as putea sa fiu recunoscatoare Cailor Ferate in calitate de navetist.
Pentru mine  o calatorie cu trenul este un bun prilej de a citi poate o carte noua sau de a termina una inceputa, mai ales daca sunt singura (cum am fost acum)...  cateodata schimb vorbe cu oamenii, cand sunt in dispozitie.
E un paradox pentru mine ca un sat care nu are nici primarie sa aiba o gara in care opresc pana si unele rapide. Am ales acceleratul - o ora si un sfert pentru lectura cartii si a peisajului. Nici semnal la telefon nu ai in marea parte a drumului. Dupa cativa kilometri de acomodare incepe partea frumoasa : dealuri, vai, cucuruz, oi si caini. Vad traseul caii ferate vis- a vis si nu stiu daca incolo mergem sau de acolo venim. Trenul serpuieste printre dealuri. Cu un ochi in carte pentru ca lectura e captivanta si cu un altul pe geam, timpul trece prea repede. La un momentdat incetineste, imi zboara gandul la mocanita din care te poti da jos si sui inapoi in timp ce merge. Pana la urma opreste. Ma uit pe geam, suntem undeva, nicaieri. In dreapta creste dealul cu un curuz falnic, in stanga doua gaini gemene - una ne studiaza cu ochiul ei inexpresiv, alta isi vede de rascait pe langa gardul prapadit ce urmeaza panta terenului. Pornim. La 2 case mai incolo un nene deschide usa ograzii iar niste capre grabite se inghesuie afara- ma gandeam "stai nene ca se baga sub tren"! Dar am uitat ca eram ultimul vagon.
Deja Apahida! Offf... am ajuns la oras. Gata cu gradina, cu cantatul cocosilor si sasaitul gastelor. Cu rosiile in geanta si capul in nori am venit direct la birou. Ce trebuia sa fac? A, dosarul lui C.!
Spor!

Un comentariu:

  1. BIG LIKE!BRAVO!..si mie-mi vin in minte amintiri minunate cu trenul...nu uit niciodata ca-mi placea sa-mi fluture parul lung vintul,curentul,de pe coridor,....iar in fata mea ,privid prin geam...se prelingeau privelisti MINUNATE!!!!!

    RăspundețiȘtergere