31 mai 2011

Supa de gulii


"Fiinţele umane, cu temperamentul lor, fac o greşeală, lasă răul făcut, iar când apar rezultatele negative, lucrează cu toată puterea ca să le corecteze. Când acţiunile de corectare par că au avut succes, oamenii ajung la concluzia că aceste măsuri sunt nişte realizări măreţe. Oamenii fac asta într-una. .....Este la fel cu omul de ştiinţă. Stă zi şi noapte aplecat asupra cărţilor, obosindu-şi ochii încât aproape ajunge orb, iar dacă îl întrebi la ce Dumnezeu a lucrat în tot acest timp, îţi va spune că a inventat o pereche de ochelari care să corecteze vederea slabă." un citat care mi-a placut din cartea "Revolutia unui spic" de Masanobu Fukuoka si am vrut sa vi-l impartasesc.

Sa revenim la bucatarie!
Gulioarele sunt printre legumele mele preferate. Puiu le rontaie crude ca pe mar, iar supele din gulioare au gustul lor specific.
Au aparut deja in piata gulii destul de gustoase (de prin sere) caci in gradina inca e prea devreme. Bucatarul nostru a gatit o supa usoara: si ca mod de preparare, si ca efect asupra sistemului digestiv. A pus la calit o gulie taiata cubulete, cepa verde taiata, marar si patrunjel verde tocate, apoi a adugat cam 3 litri de apa, si o jumate de cana de orez. A condimentat cu sare, boia si cury. Dupa ce au fiert, a acrit-o cu 2 polonice de iaurt (mai lichid).
Exista o sumedenie de moduri pentru a-ti gati o supa de gulii. O alta reteta pe care mama mea a facut-o in weekend a fost cu gulii, morcovi, verdeturi, sare, ulei. Ea a acrit-o cu lamaie direct in farfurie. Depinde de ce legume si ce acreala ai la dispozitie.
Merita sa faceti o supa de gulie sau macar sa va cumparati una si sa o rontaiti cruda, cum face puiu!
 Supa facuta de mama (cu morcovi)
Frunzele guliei se pot folosi la impachetat sarmale! Sunt putin mai aspre decat vita de vie, dar dau un gust deosebit umpluturii. Mama a facut doar cateva in frunza de gulie, restul in frunza de vita de vie (caci avea frunzele de la o singura gulie), si le-a fiert impreuna.
Sarmale in frunza de gulie, cu sos de marar.

30 mai 2011

Supa de ceapa pentru coconi


Hai sa va povestesc intai o intamplare. Intr-o vineri dupa-amiaza am plecat la tara direct de la birou, n-am mai trecut pe acasa. Cand ajungem, ne dam jos din masina si primul lucru - ma intalnesc cu una dintre vecine. Cu ochii mari, putin speriata, ma intreaba "doar nu s-a intamplat ceva, de esti toata in negru?". Nu, raspund eu, si in sinea mea ma intreb. "Chiar asa, ce s-a intamplat?" Ma imbracasem ca un arhitect - camasa neagra, pantaloni negri, pantofi negri. Acolo, la tara nu este femeie sa fie in negru decat cu un motiv anume - e in doliu. Iar eu eram in "doliu"si ca trebuia, si ca nu trebuia. M-am resemnat, mi-am aruncat repede hainele ca sa nu mai induc in eroare si pe altii care ne vedeau asa... in doliu.
Cine stie, poate mergea vestea pana in celalat capat de sat :) si stii cat de umflata ajungea acolo!
Despre supa de ceapa a la bunica lui puiu: Intr-o oala de supa a pus un piept de pui, sare si a tocat ceapa verde multa. Dupa ce au fiert, le-a strecurat si a fiert taitei de casa. A fost varianta imbunatatita - de ocazie (caci alte legume nu avea) si trebuia sa mearga la sigur ca sa o manance un pui de om rasfatat de 2 ani si un pic.
A mancat, caci avea imagine de supa de carne.
Pentru adulti nepretentiosi, se poate adauga in farfurie si ceapa verde taiata din supa! Si carnea fiarta... cine o suporta!
P.S. cocon este  in limbajul popular maramuresean termenul folosit pentru baiat mic (dar nu bebe). Varianta pentru fetita e fatuca. Eu l-am preluat de la bucatarul meu care nu vorbeste romaneste, ci maramureseneste. El a facut scoala in maghiara iar romana o stie din viu grai (oricum, si-a imbunatatit-o in timpul facultatii) si e tare simpatic cu termenii lui.

Ciuperci umplute

Am fost la tara, din nou unde ne-am intalnit cu bunicii care sunt si ei "navetisti de weekend". Gradina ne astepta cu buruieni multe si cateva planuri. Sambata am exagerat cu munca, seara simteam ca a fost cam mult. Hobbyul e fain atata timp cat ramane distractiv, dar e bine sa exagerezi din cand in cand ca sa iti dai seama ca de fapt ceva nu e in regula. Ca poate se poate si altfel. Da, se poate gradinarit si altfel, nu sa te lupti cu natura (caci oricum ea castiga), ci sa conlucrezi cu ea. Principii descoperite de mine de curand. Ne vom informa, vom studia si anul viitor vom fi mai inteligenti.
La tara bucatarul sef e mama mea, iar bucatarul nostru nu se baga decat la gratare. Stiti ca nu se poate cu doi bucatari in aceeasi bucatarie!
Mama a pregatit azi un aperitiv foarte rapid si usor. Il face des. Curata ciuperci champignon, palariile le lasa asa cum sunt, iar picioarele le taie marunt. Palariile le aseaza in tigaie, le umple cu picioarele tocate, putin cas, sare, si patrunjel roaspat tocat. Le da la foc pe aragaz in tigaie cu capac. Delicioase!
Puiu nu a vrut sa le guste, dar nici noi nu aveam asteptari in privinta asta.

25 mai 2011

Piept de pui cu pastai si loboda prajita


Azi am facut o mancare de oraseni cool. Cel putin asa suna.. si arata.
A fost munca de echipa. De fapt, eu l-am provocat pe bucatarul nostru, scotand din congelator un pui. Cand m-a intrebat ce m-am gandit sa fac cu el, i-am raspuns ca nimic... l-am scos ca sa il gatesti.. cum vrei. Mi-era pofta de pui.
A calit  in ulei o ceapa si un usturoi verzi tocate marunt, pieptul de pui taiat cuburele, a pus sare , boia, a pus pastaile proaspat scoase din congelator, i-a pus capacul si le-a lasat la facut - puiul si cu fasolea au lasat zeama.
La sfarsit am intervenit eu, cu un experiment. Am ales cateva frunze de loboda rosie, le-am rulat si le-am taiat fasii cam de 2 cm grosime. Le-am calit in putin ulei, in tigaie cu capac (le-am pus si sare ca sa lase apa). Au fost surprinzator de gustoase. Cu un gust intens, putin acrisoare, crocante. Au lasat o zeama rosie, ca sfecla.
Bucatarul nostru a fost si el incantat de rezultat si ne-a parut rau ca nu am calit toata gramada de loboda. Prietena de la care am aflat cum se face cu loboda spunea ca mama ei o foloseste asa, ca si garnitura la fripturi. Mai incercam.

24 mai 2011

Supa de salata II (fara porc)


De ce e rosie supa, intreb eu? (avea o tenta de roziu) - Am pus boia, spune el. Dar nu era cu boia reteta, indraznesc eu sa comentez..... nu ca n-ar f fost exelenta la gust.
Bucatarul nostru mi-a ascultat rugamintea de a incerca reteta lui aprilus de supa de salata. Si ca un bucatar adevarat, a adaugat/ schimbat cate ceva la ea. Eu am fost foarte incantata de gust, dar el a spus ca o prefera pe cea cu "slaninuta";ce sa-i faci, e un ardelean adevarat caruia ii place porcul.
A calit usturoi verde tocat, a facut un rantas de faina, a turnat  cam 3/4 l de jintuiala ( ca o adusesem de la tara, dar se poate cu lapte sau iaurt) si 1/4 litri de lapte (ca sa goleasca recipientul), un vailing de salata, apa cat sa o acopere, sare, boia, marar si frunze de leustean tocat. Au fiert. La sfarsit, a spart cateva oua intregi si le-a mai fiert putin.
Cantitatile sunt iara la ochi, caci asa e cu artistii astia, chiar daca sunt bucatari... mai pun, mai gusta, se mai gandesc ce este in frigider, ar merge, si trebuie consumat.... el cam pune ce are, cat are, fara stres ca nu are ingredientul cutare si nu poate face reteta aceea!
Bun, bun, foarte bun! Multumim de reteta bucatarului care ne-a vandut pontul si multumim bucatarului care a gatit-o si pentru noi!

23 mai 2011

Sarmalute in foi de vita. (frunze de vita de vie)


Mama spune ca aceasta reteta a fost adusa in famila noastra de la Bucuresti de catre strabunica mea, caci aici, in Ardeal, nu se faceau mai demult sarmalute in foi de vita. Strabunica a avut o nora din regat la care mergea des (le-a crescut fata) si care pipa mult dar gatea foarte bine, dupa spusele mamei mele. Imi amintesc si eu de matusa si unchiul de la Bucuresti, am mers de cateva ori la ei in drum spre mare. Aveau un motan pe nume Chim, care a fost atat de devotat matusii incat inainte cu o saptamana de ce sa moara matusa a inceput sa miaune zilnic foarte mult si dupa ce matusa s-a stins, s-a dus si el in 5 zile. Era si el batran, avea 18 ani. Noua, cand eram copii ne era frica de motan, caci nu era pisica normala cum stiam noi pe la tara- lingusitoare si furacioasa; el manca doar cateva feluri, ne scuipa si nu statea sa il mangaiem.
Asadar, sarmalutele in foi de vita au fost o intamplare caci ai mei au uitat sa cumpere varza, dar adusesera carnea tocata. In curte la tara avem vie, iar frunzele sunt tinere si destul de mari pentru sarmale.
Mama a folosit pentru umplutura 600 gr de carne de manzat, 200 gr de orez, 1 ou, 1 lingura de boia, sare, piper (putin, ca sa manance si puiu), 2 cepe verzi tocate si marar tocat.
A calit ceapa in putin ulei, a daugat si orezul la calit, dar l-a lasta putin pe foc. A amestecat cu mana ingredientele de umplutura. Apoi a oparit frunzele de vita (eu i-am cules un castron bun) si a rulat sarmalele. Le- aranjat in oala, le- aturnat apa clocotita pana le-a acoperit si au fiert cu capac pana a fost facuta carnea. Noi am mancat cu smantana si marar proaspat tocat.... si cu multa pofta . Inclusiv puiu (mai putin frunza ).
Se mai poate face sos de marar la ele, daca mai este timp si nu esti prea flamand.

22 mai 2011

Supa de salata


Acum inteleg de ce mie mi se parea supa de salata o fiertura de vrajitoare cu carpe in ea :) Pentru ca nu am facut-o cum se face. Bucatarul nostru a facut insa in weekendul acesta o supa de salata ca la carte, si mi-a placut pana si mie!
A pus intr-o oala putina slanina taiata marunt sa se prajeasca, cu un strop de apa (ca sa nu se arda), apoi a pus ceapa verde taiata marunt si a lasat-o la calit cam 5 minute. A adaugat salata rupta, a lasat-o un pic sa se inmoiaie (2-3 min), sare, si a amestecat-o. A pus apa cat sa acopere salata. Apoi a taiat marar si patrunjel proaspat si le-a lasat pe toate sa fiarba pana a fiert salata. Cand era fiarta a spart 4 oua intregi si le-a dat drumul in apa direct (se pot si bate inainte). Dupa ce s-a fiert oul, i-a pus jintuiala (se poate si cu zar) si nu l-a lasat sa fiarba, a stins focul si a tacat usturoi proaspat (verdeata). Cand supa s-a racit i-a pus un iaurt de 1/2 litri (foarte important sa nu pui iaurtul cand supa e calda caci se strange ca branza si va fi mai putin aspectuoasa).
Puiu a mancat doar zeama cu paine, salata nu a vrut-o. Asa ca i-am strecurat-o :) Poate daca o dadeam prin blender ar fi mancat si salata. Trebuie sa il intelegem ca frunzele nu se rumega usor cu doar patru masele in gura, cand noi avem de 5 ori mai multe!
E bine ca a iesit mai consistenta supa, caci daca pui prea putine verdeturi, iese ca si cand ai luat o gura de apa din mare:e sarata si mai pluteste cate o alga pe ici pe colo.

19 mai 2011

Pupuri cu urda


In sfarsit! Am reusit sa ma concentrez si sa ajung la calculator cu scopul de a scrie aceasta reteta! De fiecare data cand zic ca fac ceva, sunt testata si provocata. dar chiar faci? ieri am zis ca scriu reteta, seara dupa ce se culca puiu. Dar am adormit inaintea lui caci a avut program de foit si de crescut broaste in burta de la atata apa. Am avut energie doar sa ma mut din patul lui (de 1.20X0.90 m) in care ne inghesuim in fiecare seara amandoi, sa-mi intind picioarele intepenite dupa o ora de lupte. Un gand scurt am avut : ai zis ca scrii blogul! Lasa ca-l scriu maine dimineata! Evident, dimineata a inceput in forta cu .... alte treburi.
Si sa nu uit de ce am inceput povestea!!!!
RETETA
NECESAR:
aluat: 1 kg faina, 5 oua, 200 gr. unt, 200 gr zahar, 50 gr drojdie, 1/2 l lapte, 2 linguri de ulei, coaja de la o lamaie
umplutura: 1 kg urda, 3 oua, 2 linguri de zahar, marar tocat
pt uns: 1 ou si o lingura de lapta.
CUM SE FACE
1. se pune drojdia la crescut cu un pic de lapte caldut, o lingurita de zahar, o lingura de faina
2. in timp ce creste, separat,  se oparesc cu o cana de lapte fierbinte 2 linguri de faina si se lasa sa se raceasca
3. se amesteca maglavaisurile 1+2 se mai adauga 2 linguri de lapte si doua de faina pana ajunge maglavaisul ca o smantana mai groasa. (ce rezulta se numeste "maia")
4. ouale se bat ca la papara, se pune zaharul si laptele
5. se framanta maiaua cu ce rezulta de la punctul 4 si cu restul de faina.
6. se lasa la dospit
7. intre timp se topeste untul si se raceste
8. se reframanta 6 cu 7
9. iara creste
10. intre timp pregatesti umplutura zdrobind urda cu furculita si amestecand si restul ingredientelor
11. se intind turtele grosime - cam un deget de pianist, se taie patrate, se pune cu lingurita umplutura p efiecare si se imacheteaza plic. Se ung cu ou si lapte.
12. iara cresc in tava
13. si pasul castigator: se coc la cuptor la foc mediu spre mic pana sunt coapte :) (se incearca cu chibritul)
Ati vazut de ce trebuie o zi de weekend pentru aceasta coplexa cocatura?
Mama e maestra in aluaturi de cozonaci si asa ies cel mai bine. Se poate si mai simplu, si cu mai putine cresteri, dar rezultatul e  mai modest.....

17 mai 2011

Vin vacile ( si pupuri cu urda- prolog)

Seara la noi la tara vin vacile de la pascut. Era intotdeauna motiv de bucurie sa le vedem cum trec prin fata portii si alergam cate-odata din fundul gradinii sa ne uitam la ele.
Puiu a prins si el drag de vaci : "viiin vaciiiiieee" striga in gura mare sambata pe-nserate. In imagine sunt cativa puiuti care au fost mai lenesi si au ramas in coada cirezii (astfel am avut si eu timp sa fug dupa aparatul foto). Si acum imi place sa ma uit la vaci cum trec, sunt niste animale frumoase, pasnice si foarte calme. Merg agale, cu ugerul intr-o parte, se mai opresc la cate un gard sa mai manance o frunza, doua, o iarba mai bunicica, mai gresec poarta si dau sa-ti intre in curte, dar ce ma distreaza cel mai mult sunt unii vecini care stau la poarta si isi pazesc sectorul de drum ca sa nu treaca pe acolo si sa le lase cate un "norocel". Evident, ca nu reusesc intotdeuna si-apoi suduie (="injura") pe saracul animal. Daca te-ai procopsit totusi cu un noroc, nu ai de ales decat sa astepti sa se usuce si sa-l strangi cu matura.
Sambata e vremea numai buna sa faci niste pupuri cu urda. De ce in weekend? Fiindca iti trebuie cam o jumatate de zi pana le termini (nu se lucreaza in tot acest rastimp la ele, ci mai mult se asteapta sa tot creasca aluatul). Mama e maestra cocaturilor. II place sa isi cucereasca nepotii prin intermediul bunataturilor "cocalite", si nu pierde nici o ocazie pentru a-si exersa maestria. Ea e fericita cand ne vede pe noi fericiti, mancand din preparatele ei, caci ea multe nici nu poate sa le guste!
Pe scurt, se face un aluat de cozonac, se intinde cu sucitorul, se taie patrate, se umple cu o umplutura pe baza de urda, se impacheteaza plic si se coc in tava la cuptor. Ce usor! Unde este munca de o jumatate de zi?
Ce am scris mai sus este ca sa va faceti o idee, voi reveni cu reteta maine, caci mi-am notat-o, dar evident ca am pierdut foaia. Am retinut totusi ca un aluat de cozonac reusit trebuie lasat sa creasca de vre-o trei ori. si ca "daca faci dintr-un kilogram de urda,ii saturi pe toti", dupa spusele vecinei.

15 mai 2011

Flori, fete, filme

Aceasta postare trebuia sa apara vineri, dar nu stiu din ce cauza blogul n-a mers, asa ca a ramas pe azi.
(este vorba despre weekendul trecut, cand a fost super frig).
Nu stiu daca voi v-ati jucat cand erati mici acest joc;  noi, cand eram la bunica la tara, il jucam frecvent. pe banca, in fata portii: erau 2 echipe, se alegea  o categorie (flori, fete, filme, baieti etc.), un reprezentant de la o echipa primea un cuvant din acea categorie iar echipa trebuia sa il tot intrebe pana il ghiceau. El avea voie sa spuna doar da si nu.
Mi-am amintit de acest joc fiindca m-am gandit sa va prezint florile din gradina de la tara. Majoritatea sunt acolo de demult. Nu-mi amintesc de bunica sa fi avut pasiune pentru ele, nici sa o preocupe foarte mult, insa mama spune ca bunica ei (prima proprietara a casei) avea flori multe si frumoase.

Preferatele mele sunt lalelele.  Mama spune ca sunt acolo de cand se stie ea.  Oau, lalale autohtone, care miros foarte frumos, fin si delicat.

Buchetul meu de mireasa a fost facut din flori din aceasta gradina, lalele galbene si lacrimioare.

Bucatarul nostru in weekend a fost constructor :). A facut o alee din caramida veche. De fapt, nu stiam ce sa facem cu un morman de caramida si ca sa scapam de el, l-a transformat intr-o alee ce duce spre curtea vecinei. (La tara, daca doi vecini se inteleg mai bine, au o portita intre proprietati)

Vremea, nu tocmai prielnica, i-a facut pe baieti "sa-i dea bataie" si sa fie eficienti.

In mai putin de o ora, partial pe ploaie au facut un inceput promitator de alee. In loc de boloboc, au avut un pahar cu tuiculita.

11 mai 2011

Despre bunele maniere si prajitura cu rebarbura


Duminica la tara oamenii nu lucreaza. Nu stiu daca mai mult de gura vecinului, a popii, poate pentru ca e o traditie pe care o respecti, sau pentru ca e bine ca din cand in cand omul sa faca o pauza. Duminica, oamenii de la tara mai dorm, stau la poarta pe banca la povesti, sau vin in vizita. La noi vine vecina, tanti Anita, la o poveste cu mama. Tanti e o femeie simpla, binevoitoare, vesela si simpatica. Am servit-o cu o cafea, si cand s-a asezat, avand ceasca in mana a varsat putin pe "surta"(sort).
"dar tu esti de vina", zice tanti razand, ca nu mi-ai dat si farfurioara. Ce sa fac, are dreptate, asa e cu canile acestea moderne, de design.. fara farfurie :)
"Tanti Rozalia (strabunica mea) era tare doamna," continua ea "intotdeauna ma servea cu farfurie, zicea ca altfel nu e frumos.  N-ai fi zis ca era de la tara" Asa da lectie! Am invatat-o! Dar m-am simtit mandra de strabunica mea.
Curios, eu nu mi-o amintesc. Am o singura amintire de la Razboieni de cand eram foarte mica, cu mormane de zapada si cred ca era atunci cand a trecut pe lumea cealalta, caci cu alta ocazie mama nu ne-ar fi dus acolo iarna cand eu aveam doar 4 ani.
Revenind, mama e cea care se mai tine cu traditiile de la tara, adica face in fiecare duminica prajitura.
De data aceasta a facut o prajitura cu rebarbura foarte buna.
Mie imi plac cele acrisoare, de aceea a fost pe gustul meu.
A facut un blat de chec din 10 linguri de faina, 5 oua,  5 linguri de zahar, 5 linguri de ulei si un praf de copt. A batut albusurile spuma cu mixerul (se poate si cu telul), a adaugat zaharul, l-a mixat si pe el, apoi galbenusurile, le-a mixat (acum e perfect pentru lins... mmm bun, bun). A lasat mixerul deoparte si cu o lingura de lemn a a,estecat uleiul, praful de copt si faina, usor ca sa nu se lase. L-a intins in tava si peste a pus frumos tijele de  rebarbura curatate si taiate bucati de cam 5 cm. Tava a fost unsa cu ulei si presarata cu faina. L-a copt cam 40 minute la foc mediu si a presarat zahar pudra cand a fost gata.

10 mai 2011

Prima recolta


 Am strans deja prima recolta de pe gradina noastra. Nu o planificasem... A fost bogata si .... spontana-  doua galeti mari de polomida! Ce o fi si asta? O buruiana pe care o mananca porcul vecinilor cu mare placere. Are frunze tapoase si este agresiva, daca nu o scoti cu radacina se umple gradina de ea.
Am dat-o la schimb pe salata (a noastra nu a catadicsit sa creasca) si pe rasaduri de varza. Dar porcul nu trebuie sa manance multa ca se "ciumureste", zice vecina. Poftim? Nu mai auzisem cuvantul acesta. Noroc cu bucatarul nostru care radea pe sub mustata, el intelesese, caci in maghiara "csomorolni" = a se gretali.
Totusi, ceva bun si fraget am mancat de pe gradina - ceapa verde. E primul produs al eforturilor noastre din anul acesta. Timid, incet, gradina incepe sa ne dea inapoi iar pana in toamna vom primi inzecit fata de ceea ce am investit in ea. Vezi prima poza cu ceapa si usturoiul.
Tot la capitolul intelegerea limbii noastre dragi e si o conversatie draguta de anul trecut. M-a intrebat vecina unde am semanat porumbul. Eu i-am zis "paralel" cu gardul. Ea mi-a zis, mai bine il puneai "de-a lungul gardului, caci.... "  Mi-am gasit cu cine sa vorbesc despre paralel! Oamenii aceia nu au nevoie sa stie ce e aceea paralel! Trebuie sa imi aleg cuvintele , daca vreau sa ma fac inteleasa!
Nici capsunii nu au ramas in urma, sunt mari, frumosi si plin de flori. De-abia astept sa se faca comod  puiu printre ei. Anul trecut tin minte ca asa ii studia, eu nu vedeam  capsunile, si el mi-i le arata.. . le manca mai mult rozii decat coapte, caci nu ma puteam intelege cu el.

9 mai 2011

Balmos

Am auzit cuvantul acesta de mai multe ori in expresia foarte cunoscuta "talmos-balmos", dar habar nu aveam ce inseamna.
In acest weekend am fost iar la tara, l-am sarbatorit pe celalat pui al familiei , verisorul care face 7 ani, am lucrat, am mancat si ne-am simtit bine. 
Sora mea ne-a gatit un balmos, si am avut o experienta culinara noua. 
Pentru cei care nu stiu (cum eram si eu acum 2 zile), balmosul este o mancare cu faina de malai si "jintuiala", branza si smantana. O mancare.... zilnica la stana. Jintuiala este zarul ramas de la prepararea urdei. Cred ca se gaseste de cumparat si in piata la tarani, iar daca nu au, ii poti ruga sa iti aduca pe a dou-a zi. Noi am luat de la tanti Lena, din fundul gradinii. Asa-i la tara, materia prima o ai la " botu' calului".
Cum a facut : ca o mamaliga dar in loc de apa a pus jintuiala.
3 cani de jintuiala, cand au fiert a pus o cana de faina de malai, sare si putin cas ras. Noi n-am avut smantana, dar o sa incercam reteta completa data viitoare.
Asa de buna a fost incat inchipuie-ti ca si puiu, care nu mananca mamaliga cu pofta nici cand ii este foame, a mancat bine, dupa ce mancase pranzul cu o ora inainte. Nu-i de mirare ca apoi a dormit ca boieru' mai mult de trei ore! Stomacelul a avut mult de digerat!
Noi l-am servit alaturi de un spanac excelent facut de mama!
O mancare rapida si foarte gustoasa. 

6 mai 2011

Sos pentru quinoa


Candva, saptamana trecuta bucatarul nostru a preparat un sos foarte interesant. L-a folosit pentru quinoa fiarta, langa ficatei de pui. Nu eram in bucatarie cand l-a facut, si cand a fost gata si l-am gustat am simtit ceva deosebit, parca un ingredient care nu ar fi fost natural sa fie acolo. Putin acrisor, putin dulceag.. ce-o fi?
Era dulceata de merisor facuta de mama bucatarului nostru.
Cum a facut: a tocat cateva fire de ceapa verde,  leurda si mult patrunjel. In tigaie a pus ulei de masline, verdeturile tocate, suc de rosii din conserva (rosii in suc propriu, nu sos de rosii gata preparat care are prea multe ingrediente), 2 lingurite de dulceata de merisor, 2 lingurite de sana, sare.
S-a facut rapid pe foc si l-a turnat peste quinoa. Puiu a fost tare bucuros sa vada "paste cu sos" si a papat ... nu chiar o farfurie mare (cum mananca pastele adevarate), dar o portie buna.

4 mai 2011

Despre timp si Jaozi cu leurda si ciuperci


De mult vroiam sa va scriu ceea ce cred eu despre timp. Iata ca a venit momentul.
Ti se intampla sa vorbesti cu cineva care iti spune ca ar face un anumit lucru, dar nu are timp? Mie aproape zilnic. Si eu spun asta, dar dupa ce o rostesc imi suna in urechi si imi dau seama ca nu e adevarat ce am spus. Nu e vorba ca nu am timp, e vorba ca nu este printre prioritati.
Am analizat cu bucatarul nostru ultimii ani si am vazut ce s-a intamplat : cu trei ani in urma nu aveam copil, nu prea gateam acasa, nu mergeam la tara si parca nu aveam timp. Dupa ce a aparut puiu, in aceleasi 24 ore pe zi am reusit sa gatim si sa avem grija de el. Iar dupa 2 ani, avem copil, gatim, ne ocupam si de casa de la tara, avem blog si job. Ce s-a intamplat? De unde am facut rost de timp? Habar n-am ! Nici nu stiu la ce am renuntat ca sa facem toate lucrurile acestea.
Iar in ultimele 2 zile s-au schimbat iar prioritatile. Am luat timp de la gatit si blog si am transferat acolo unde era prioritatea.
Deci eu nu ma mai gandesc ca nu am timp! e absurd, toti avem exact acelasi timp - 24 ore/zi! Eu ma gandesc care sunt prioritatile si cum sa transfer timpul de la una la alta.
Si astfel gasesti timp pentru ceea ce vrei cu adevarat sa faci.
Si acum moment publicitar.
Daca vrei sa mananci in Cluj un jaozi bun, mergi la doamna Shoa (la un fast-food chinezesc micut ), pe str. Horea colt cu  Closca. Jaozi sunt cornulete din aluat subtire, umplute si jumatate prajite, jumatate fierte. Poti sa le iei si inghetate (cum am facut eu), si sa le fierbi/prajesti  acasa.
Se pun in tigaie cu capac in putin ulei si apa pana la jumatatea lor si se lasa pe foc pana aproape scade apa (15-20 min), apoi se mananca cu sos de soia, salata si multa pofta!

2 mai 2011

1 Mai cu mici si ploaie


Vina ploaia, bine-mi pare
In gradina am o floare
Floare se va face mare
Vine ploaia bine-mi pare.
Nu stiu cum ti s-a parut vremea de ieri. A fost proasta? Depinde cum privesti lucrurile. Poate ai avut planuri sa iesi la iarba verde, si ploaia le-a amanat.
Pentru noi insa vremea a fost excelenta, caci trebuie sa ploua ca legumele din gradina sa se faca mari si frumoase. Se spue ca ploaia de mai este aur curat.
Am fost la tara si ne-am bucurat ca a crescut ceapa, usturoiul, mazarea, am replantat salata si spanac si cand ne-am intors am facut mici ... la grilul din bucatarie :). Nu se poate 1 mai fara mici!
In orice intamplare exista si o parte buna a lucrurilor. Chiar daca la inceput tind sa o vad pe cealalta, incerc sa ma schimb. e data aceasta cand a inceput sa ploua am exclamat (fara sa ma gandesc prea mult) Vai ce frumos ploua! Si mi-am dat seama ca altadata nu as fi spus asa.
Concluzia? Bucurati-va de primavara, chiar daca ploua si e "frig" caci asa trebuie sa fie. Lasa ca avem timp la vara sa ne coacem de caldura!